cum mi-am petrecut 1 iunie…

Am presimtit eu bine ca ziua de azi sigur va implica ceva recorduri de-ale copiilor.De ce zic asta?
Pentru ca numai ce am citit despre niste copilasi clujeni care au cantat 12 ore incontinuu live.
Nu de amorul artei ci doar pentru a intra in Guiness Book. Trist, nu?
Eh, in rest ziua de azi a fost banala. Proiecte pentru facultate, discutii cu prieteni noi si vechi, povesti si filme vizionate. Daca ma gandesc putin mai bine, cea mai frumoasa zi de 1 iunie de pana acum a fost acum 2 ani, respectiv pe 1 iunie 2007. Da… good old times. Dar hai sa va povestesc cum mi-am petrecut 1 iunie…
Printre pasiunile mele se numara fotografia sau ca sa zic altfel, e pe locul 1 in top 3.
Acum 2 ani si un pic, am participat la primul meu concurs de fotografie si culmea, am si castigat un loc 2. Concursul, destul de prestigios si organizat de UE. Festivitatea de premiere avea sa aiba loc la Palatul Parlamentului, Bucuresti. Pe 1 iunie. Cand am aflat data m-a atins un gand: teza la mate.
Proful de mate PSD-ist (Dumnezeu sa-l ierte!). Persoanele care aveau sa oficieze premierea erau PNL-iste. Dupa indelungi razboaie cu profu’ de mate de genul: “Stai si da teza!” am ajuns la Bucuresti.
Aici m-am lovit de diverse cretinatati, pentru ca mai apoi sa aflu ca sunt specifice si normale dar despre asta alta data. Am fost plimbati de ici dincolo pentru ca, cei care pazeau intrarea in Parlament nu stiau ca suntem delegatie asteptata, dar sa trecem peste…
la marele moment: intrarea in Parlament! Si nu oricum, cu surle si trambite si aparatele de fotografiat inchise. Vorba vine. Cica nu ai voie sa fotografiezi sistemul de securitate…dar eu am facut-o!
Paza din Parlament e usor de inselat.
Ajunsi inauntru incepem sa ne minunam: aur in stanga, aur pe manere la usi, tablouri originale, marmura alba de la mine d-acasa, etc. Totul impozant. Festivitatea pompoasa.
Desigur, dupa festivitate a urmat un fel de after-party… Avantul si dorinta de a ma zbengui la acel after-party mi-au fost intrerupte brusc de un sms: “la 21 la Deva in fata la Ulpia canta Holograf”.
Holograf, Dan Bitman, muzica buna… deja imi ardeau talpile si simteam ca ma imbat citind sms-ul. Am sunat la gara imediat sa intreb daca cu urmatorul tren pot sa ajung, si da puteam dar, alta veste soc: la ora 13 pleca intercity-ul. Asta insemna 30 de minute sa ajungem in gara si sa luam si bilet.
Buuuun… Zis si facut! Am plecat in tromba spre gara.
Plan A: Ne-am oprit sa cautam un taxi. Toate ocupate. Cu planul A esuat si timp ramas: 25 minute, trecem la plan B.
Plan B: Autobuz. Dumnezeu stie ce a fost in capul nostru dar am avut curaj sa stam 2 minute dupa un autobuz ca sa fugim de indata ce l-am vazut supraplin si miscandu-se ca melcul. Si cu planul B esuat si timp ramas: 23 minute, trecem la plan C.
Plan C: Metroul. Am traversat in fuga parcul Izvor si ne-am oprit la statia de metrou Izvor. Norocul nostru e ca metroul a ajuns la fix cateva secunde dupa ce am sosit in statie astfel ca la aproximativ 10-15 minute eram in Gara de Nord si incercam sa ne luam bilete.
Ne-am luat si bilete, dar cireasa de pe tort era ca trenul pleca de la o linie care nu stiam unde e. Dupa ce ne-am invartit putin prin gara, am gasit trenul si ne-am urcat in el. Imediat s-au inchis usile.
Fericire, extaz! Eram in tren, oprirea era Deva.
La cateva momente ne loveste setea. Dupa atata alergat era ceva normal, la fel de normal cum era si faptul ca nu am mai avut timp sa luam suc, apa sau alte bauturi ce pot tine de sete. Sa nu mai vorbesc de mancare pentru mai tarziu. De suparare am si uitat ca trenul e intercity si are restaurant; noroc ca m-apucase plimbatul prin tren si am descoperit. Asadar am scapat de grijile astea repede.
Odata ajunsi la Deva ne-am indreptat spre concert, care a fost cel mai frumos concert Holograf la care am fost. Poate poate datorita evenimentelor din ziua aia, poate datorita faptului ca am mers backstage, poate datorita felului in care ei stiu sa faca atmosfera, poate datorita persoanei care ma tinea de mana atunci… sau poate datorita faptului ca era 1 iunie si ma simteam cu adevarat copil.