a fi sau a nu fi… ziarist?

Am gasit un articol de-a dreptul exceptional, care merita citit de toti cei care sunt sau vor sa fie ziaristi. Un adevar crunt, si cat se poate de vizibil. E nevoie doar de o privire in jur sau de ce nu, spre trecut. Mai jos aveti articolul.

Meserii inutile: ziarist (de Lelia Munteanu)

In cartea de capatai a ocupatiilor din Romania – Nomenclatorul de Meserii, intre doua profesii nobile, „zdrobitor si uleiator textile“ (826115) si „zidar cosuri fabrica“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, sa nu ma încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu stiu. (Si nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Radulescu la Monte Carlo).

Scriu textul asta pentru toate tigancile imputite si toti gaozarii care se arunca in fiecare dimineata in apele murdare ale realitatii romanesti, pentru cei care si-o iau pe cocoasa la manifestatiile de strada, pentru cei care sprijina poarta partidelor pana tarziu in noapte ca sa obtina o declaratie inepta de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig in mana, pazesc carciumile de lux, asteptand sa iasa cate un Important cu scobitoarea intre dinti sa le zica ce si cum despre lume si viata, scriu pentru cei care se imprumuta de la o leafa la leafa.

Ziarist e ala pe care il dau jos pompierii din barca la inundatii, care bantuie orasul pe canicula, care transmite in redactie cu stresul sa prinda prima editie si sefii ii schimba titlul si-i ciopartesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ala caruia, la sedinta de sumar, eu – de pilda – care le stiu pe toate, ii dau indicatii pretioase, ii povestesc cum e afara, desi n-am mai iesit din birou de pe vremea cand gaina nastea pui vii.

Ziarist e ala care-a prins un subiect, nu ala care i-l citeste la televizor între doua calupuri de publicitate sau ala care uita sa-l semneze când îi da drumul pe print. Ziarist e ala care s-a dus la o scoala de vara cu lautari, la o paranghelie politic?: „Ce viata frumoasa ai!“, i-am zis. „Baga marfa, 3500 de semne!“. Si mi-a raspuns: „Pana-n doispe. A murit tata“. Si l-am iertat pe pitifelnic, desi corect era „douasprezece“. Ziarist e ala care n-a citit despre cele trei idei pure ale ratiunii la Kant (har Domnului ca nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita in ochii presedintelui). Ziarist e ala care trece prin viata lui ca acceleratul Bucuresti-Ploiesti prin halta Romanesti, fara sa opreasca. Ziarist e ala caruia i s-a dus smaltul la cada si maine trebuie sa scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ala care transmite din tomberonul cu aviare, din ratul porcinei si tu-l iei la misto ca nu-si gaseste cuvintele. Ziarist e ala care te plimba prin wonderland cand copiii lui au muci si febra. Ziarist e ala care a visat, ca si tine, sa schimbe lumea si, noaptea tarziu, cand ajunge acasa si bate ca un dement în geamul buticului din colt sa deschida si sa-i dea o paine, observa ca a mai trecut o zi, aceeasi mereu, stergandu-si spaimele pe sufletul lui de rumegus.

E cinic cand iti baga reportofonul pe gat si te-ntreaba ce simti „in aceste clipe grele“, fiindu-i pana si lui evident ca simti fierul rece al targii de pe ambulanta? Poate ca-i cinic. Va spun insa un secret: de multe ori nu-l intereseaza ce simte ala, dar milioane de oameni vor sa afle raspunsul. Greseste de multe ori, o chifleaza; de multe ori striveste destine cu varful pixului. Dar puteti sa ma credeti pe cuvant: plateste pentru greselile lui mai crunt decat va inchipuiti.

Ziarist e ala care-ti mesteca actualitatea ca sa-ti fie tie mai usor s-o inghiti, care alearga de chiaun dupa exclusivitati, care dezleaga enigmele vietii tuturor, dar sta prostit, fara sa priceapa nimic, in pragul propriei existente, afland despre viata lui in cel mai bun caz pe surse.

Cine-i mai tine minte pe cei doi ziaristi de la Antene, reporterita si cameramanul, care au sarit in aer odata cu subiectul lor? Mai stiti ca avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu si Ionut Barbu. Daca-si alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau in viata. (In dimineata aia care fumega gros, cei din regie au ramas o vreme cu mainele pe butoanele cu care le ridicasera calea, ca in fiecare zi.)

Scriu textul asta pentru toti cei pe care-i citesc, si-i ascult, si-i vad altfel decat ii citi?i, ii asculta?i si-i vedeti voi, cu care am mancat pe un colt de masa, langa care am trait mai mult decat langa familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toata lumea zice ca se pricepe. Scriu pentru smintitii care sunt obligati sa priveasca viata cu ochii larg deschisi, atunci cand voi inchideti ochii. Scriu pentru toti cei care simt gustul de cenusa al desertaciunii si stiu ca de meseria asta trebuie sa te lasi la timp. Si, ai dracului derbedei, nu se lasa.

sursa: gandul.info