Am citit la Cabral ceva. Ceva adevarat, mare, frumos, dureros,… . Stau de ieri, de cand am citit si-mi reconsider actiunile mele din ultimul timp… Ma gandeam in special la ultimii cinci ani, poate ceva mai mult la ultimii doi ani sau ultimul an, poate mult mai mult la ultimele 6 luni… Ma gandeam, cautam si incercam sa redescopar in mine, in actiunile mele, in jurul meu ceea ce m-a cam schimbat ca om, ceea ce m-a facut sa fiu ceea ce sunt acum. Si am inceput sa “dezgrop” din trecut… multe! Poate mult prea multe…
Diverse intamplari. Unele mai tragice, altele mai comice. Unele mai frumoase, altele mai triste. Unele mai fericite, altele mai dureroase. Peste toate am trecut in timp intr-un mod sau altul, dar mereu spunandu-mi: “Zambeste! Maine poate fi mai rau!”. Persoane care au disparut din viata mea la fel de repede cum au intrat. Ma gandeam la prieteniile pierdute, la noii prieteni castigati… Ma gandeam la ceea ce am realizat pe partea profesionala… Ma gandeam la timpul, banii si sentimentele investite in unele lucruri mai mult sau mai putin importante. Ma gandeam la ceea ce vreau si imi doresc de la viata si la ceea ce imi poate oferi ea… Ma gandeam pana si la… la absolut tot si… gata!
Poate am sa ma mai gandesc vreodata. Altadata… Acum nu mai am chef. Am redescoperit o melodie frumoasa. Cand eram mica fluieram si fredonam refrenul ei… Ciudat… 
BZN – Birds of paradise
flying home, flying home to a land you once had known…
Da. Flying… far from home. Cam asta imi doresc sa fac acum, doar ca m-am saturat de tot ceea ce ma inconjoara, de tot si de toate… uneori simt ca, chiar si de mine… ciudat…
Si vreau sa plec. Vreau sa plec departe… macar un pic. 
4 comments la “cred ca, parca mi-e dor…”
Citind randurile tale am descoperit ca mie imi este teama sa ma gandesc la multe…n’am pierdut nicio persoana foarte apropiata,inafara de bunici…dar asta a fost acum multi ani…ieri a fost ziua tatalui meu,a trecut de 80 de ani…pentru o clipa m’am temut…m’am uitat insa la cat de vesel poate fi la varsta asta si’am prins curaj….uneori sunt trista pt prietenii plecati…plang dupa o prietenie pierduta…plang dupa anii care’au zburat…gata,mai bine nu ‘gandesc’…privesc inainte….
Am uitat de melodie…are versuri atat de ‘profunde’..”Say how long do we have to fly?”
stiu… e starea mea de cateva zile.
Da..este o stare care ne obliga sa “plonjam” in profunzimea lucrurilor ..e o stare necesara, important este sa nu se ‘prelungeasca’
Ai ceva de zis? Lasa un comentariu: