cand ai incetat sa…?

Cand ai incetat sa crezi ca totul poate fi reparat?  Tu nu esti asa.

Acum am senzatia ca singurul lucru pe care mi-l doream a disparut, lasand in urma lui doar o cicatrice mare, o cicatrice ce nu se vindeca, e prea multa sare pe ea. [poate te intrebi de unde sare.] In fiecare zi inot intr-un ocean, ocean adanc de iubire… Stiu ca e ciudat, dar ma face sa uit de tot. La 100 de metri adancime, cand singura lumina pe care o vezi e speranta ce moare in ochii celui de langa tine, atunci pot sa spun ca sunt rupta de realitate…

[stiu... ma intorc in timp...  da-i play si citeste - Phil Collins - Come with me ]

Imi spuneai ceva de o persoana, de cel de langa tine? Atunci, nu esti singur?
Ma bagi in ceata! Ce crezi? Ca o sa rapesc pe cineva, ca am sa iau o persoana cu forta si o sa o aduc in lumea mea ? In nici un caz. Eu vreau sa scap de aici. Nu vreau sa mai sufere inca o persoana. [mi-e bine in lumea asta, a ta...] Sti ce e mai ciudat?
Ca nu inteleg cum poti sa vrei sa fii iubitul meu cand chiar tu mi-ai spus ca nu exista iubire ci doar o senzatie de atasare? Cum poti sa spui asta cand tocmai tu mi-ai spus ca nu trebuie sa ne grabim ci sa luam totul incet. [pasi de bebelus ai spus!]
Mi-ai spus ca nu ai voie sa iubesti. Ca daca ai indrazni asa ceva ai ajunge sa ma ranesti, sa te ranesti si ca nu vrei sa ni se intample nimic rau. Dar nu te-ai gandit ca daca nu ma iubesti o sa ma doara mai tare, ca o sa ma doara de fiecare data cand te vad stiind ca nu te pot avea. Ca, cu fiecare privire aruncata o sa mai curga o lacrima de sange.
Mi-ai mai spus ca uitarea e pentru cei fara curaj, ca nu trebuie sa uit niciodata, dar atunci tu de ce vrei sa uiti de mine? De ce vrei sa raman doar un vechi portret a unei fantome pierdute in constiinta ta… Nu te-am uitat! [nu pot sa te uit!] Nu stiu cum de ma pot gandi la asa ceva. [intotdeauna te-am iubit.] Te-am iubit din departare, atunci cand erai cu altii, cand nu aveai timp de mine. Altfel nu am stiut cum.
Cand m-am saturat de toate astea, de umbra in care ma aruncasesi, de lumea in care credeam ca nu exista strop de fericire pentru mine, atunci a inceput sa fie bine, sa ne fie bine.
[acum incerci sa ma faci sa ma simt vinovata. iti reuseste.]
Incep sa simt cum ma sting, incep sa ma tarasc lenesa prin viata, eu si melcii, si asa ne asemanam din prea multe privinte. Poate te intrebi de ce tocmai melci. [e simplu.] Nu-mi plac caprioarele ca sunt prea fricoase. Caii, nu stiu, nu vreau sa devin animalul de povara al unei persoane prea lenese ca sa umble pe propriile ei picioare. Iar bufnita e prea inteligenta. [nu am atata gratie cat are bufnita, ma depaseste.] Tu ai putea sa iubesti o bufnita? Tind sa cred ca ai putea sa te obisnuiesti cu orarul ei, si in plus, sunt animale solitare, nu? [nu stiu ce sa zic...] Intotdeauna m-au fascinat bufnitele insa le-am privit de departe. Niciodata nu le-am intrebat daca sunt solitare sau nu. Chiar ar trebui sa le intreb cateva lucruri ce ma chinuie, ar putea sa aiba raspunsul. Ar mai fi pisicile dar nu prea imi plac, se freaca de tot ce ating, lasa o groaza de par ca amintire, iar cand nu le convine ceva imediat zgarie si pleaca nici macar nu stau sa discute problema. Iar caini, hmm. Nu, sunt prea creduli iar daca le arati putina hrana [de oricare] fac tot ce vrei.
Stii ma gandeam ca poate mi-ar place sa fiu un lup. Ei sunt liberi, fac tot ce vor, cand vor, si nu e nimeni care sa-i intrebe ce fac iar apoi sa-i ia la rost. Imi place senzatia de libertate, si mai mult, ei nu se indragostesc decat de luna. As putea sa traiesc si eu asa. In fiecare zi sa venerez luceafarul noptii ca pe un vesnic iubit… Candva spuneai ca tie iti imi place mai mult soarele, caldura si lumina, ca soarele e pentru tine. Mie imi place [mult mai mult] luceafarul, misterul lui, secretele ascunse in spatele lui. Cumva ma atrage, e o atractie animalica, as vrea sa fiu acolo sus, langa el, si sa-i soptesc la ureche:
“Tine mana la gura! Ti-am aflat secretul!” [am invatat de la tine sa ma pricep la aflat punctele slabe.]
E un gand frumos, dar exista ceva in adancul fiintei mele. Ceva care ma multumeste sa il vad de aici jos. Sa-i fac cu mana in fiecare seara, si sa stiu ca vegheza asupra mea chiar si atunci cand unii vor fi uitat de mine. Unii pe care eu nu am sa ii uit, pentru ca pur si simplu nu pot.
Stii, aseara mi-am imaginat ca sunt invizibila. In-vi-zi-bi-la, ca si atunci cand nu te vede nimeni. WOW! Cum vorbesc! Parca nu ai stii ce inseamna, de parca ai fi prost. Dar nu mai sterg. [mi-e lene.] Nu cred ca esti prost. Insa tind sa cred ca esti ignorant. Dar, nu sunt in masura eu sa judec.
Vreau sa fiu invizibila pentru ca m-am saturat sa se uite oamenii urat la mine, sa ma critice. Vreau sa merg pe strada si nimeni sa nu ma cunoasca, nimeni sa nu ma vada. Vreau sa traiesc in umbra copacilor, sa le aud gandurile, sa-i soptesc vantului si sa-i rad ploii.Vreau sa plang in voie si nimeni sa nu ma vada, vreau sa cant si nimeni sa nu ma auda. Vreau… [vreau prea multe…]
Ma streseaza un gand: tie ti-ar fi dor de mine? Daca as fi invizibila? Eu te-as vedea in fiecare zi, deci mie nu mi-ar fi dor de tine. As fi in fiecare zi cu tine, as putea sa stau cu tine pana adormi iar atunci sa te sarut, luandu-ti toate temerile si grijile.
Simt cum mor si incerc sa ma regasesc in apa ploii. Ma regasesc in fiecare picatura de ploaie, insa acea picatura moare de fiecare data cand atinge pamantul. [am murit de prea multe ori, deja am amortit.] Incerc sa ma regasesc in altceva, in ceva ce dureaza mai mult si imi dau seama ca m-am mai regasit in lacrimile tale, insa sunt prea amare si nu dureaza decat foarte putin. Sunt pline de durere, incerc sa absorb durerea si sa te las fericit, dar nu prea reusesc. Poate daca stiai ca sunt in lacrimile tale atunci nu ai mai fi plans. Nu cred ca vrei sa ma pierzi. Chiar daca deja m-ai pierdut de prea multe ori…
[si m-ai pierdut pentru ca nu stii cum sa ma pastrezi...]
Incerc sa ma joc cu cuvintele dar nu prea stiu, de fiecare data pierd cateva sau pur si simplu mi le fura vantul… Poate ar trebui sa-ti desenez, poate asa ai fi inteles. Dar nu stiu sa desenez, formele imi sunt straine. Poate ar fi trebuit sa iti cant si ai fi ramas pentru totdeauna langa mine.
Am puteam sa ne construim o lume a noastra, o lume in care sa nu ne gaseasca nimeni… Stii, e tot ce imi doresc… Tu iti doresti asta?
…………………………………………………………………………………
Am sa termin aici. Deja ma doare prea tare. Nu pot sa trec prin asta inca o data. Mi-a fost de ajuns odata…
Te rog ceva doar, atat te mai rog….. Te rog nu renunta, nu inceta sa te mai tii…