Noapte alba

In noaptea asta nu cred ca am sa dorm. Nici nu prea vreau sa dorm. Am in plan ceva frumos.
Vreau ca deseara sa ies putin la plimbare pana mai spre maine dimineata. Vreau sa ma rasfat singura.
Vreau sa fac niste fotografii superbe. Am nevoie doar de vreme buna. Mai bine zis de un cer senin si plin de stele. Am sa ies undeva, nu stiu unde inca, sa fotografiez astrii cerului: Luna, stelele si nu numai. In perioada asta, daca nu ma insel cumva chiar la noapte sau maine noapte, luna intra in ultimul patrar.
Si asta nu e tot…
In perioada asta are loc si fenomenul astronomic anual: Curentul de meteori Perseide.
E unul din cei mai cunoscuti curenti de meteori si totodata cel mai asteptat fenomen astronomic al fiecarui an de catre unii oameni de rand. Si la noapte e perioada cea mai apropiata de punctul maxim. De faptul punctul maxim, apogeul acestui fenomen are loc maine dimineata spre pranz. Dar nu se va vedea pentru ca deja va fi zi.
Stiu ca la noapte daca se priveste spre emisfera nordica se pot observa undeva in jur la aproximativ 100 de meteori pe ora, adica cate 1-2 pe minut. Un adevarat spectacol astral as zice.
Da… E momentul perfect… Momentul perfect sa inchei o etapa din viata mea.
Am sa o inchei in modul meu. E un mod care descrie perfect modul meu de a fi in unele momente. Renasc din propria-mi durere, propria moarte… Ca pasarea mea preferata… Phoenix…
Inchei totul exact in modul in care a inceput. Un cerc perfect.
Tot ce vine se si intoarce. Totul se reintoarce din locul de unde a plecat.
Ma mai gandeam la ceva. La o legenda sau poveste din batrani…
Se zice ca daca iti pui o dorinta in momentul in care vezi o stea cazatoare, aceea dorinta ti se indeplineste.
Asadar, inca o data spun… E momentul perfect. Noaptea in care imi voi pune cele mai multe dorinte. Nu sunt egoista, nu vreau totul doar pentru mine: am sa imi pun dorinte si pentru altii.
Si totusi, la noapte inchei totul si am sa imi pun dorinte cat pentru un an…