o lume mica

Ma plimbam zilele trecute pe net si am descoperit un filmulet foarte dragut. Spotul asta mi-a amintit de un slide, pe care l-am vazut mai demult… Un slide in care era maretia unor lucruri era “dezbatuta” foarte ingenios. Mare adevar. Oricat de mari parem, cu totii suntem mici.
Si totusi, oricat de mare pare lumea din jurul nostru si oricat de mici ne face sa ne simtim, cu totii putem macar sa ne prefacem ca suntem mari. Macar pentru noi. Cu totii suntem ceea ce ne dorim sa fim. Toti putem sa facem lucruri mari.
In fond si la urma urmei, la ce ajuta sa fii mare?
Griji. Probleme. Ale tale. Ale altora. Prea putine lucruri bune.
Si ajungi la o rascruce. Nu mai vrei sa mergi inainte. Vrei sa dai inapoi. Momentul in care vrei sa fii iar mic. Sa nu conteze nimic. Sa nu te mai afecteze nimic. Ciudata situatie: cand suntem mici, toti vrem sa fim mari, iar cand suntem mari ne dorim sa fim iar copii….
Suntem mici si totodata mari… Suntem mari si totodata mici… Dar singurul lucru cu adevarat important este ca mereu cu totii vom putea sa crestem mici. Trebuie doar sa ne dorim asta.