cu gloss in priviri

Tacerea ultimelor zile e oarecum justificata.
Am fost destul de ocupata si poate si usor trista in ultimele zile si din motivul asta am evitat sa si scriu, sa relationez asa cum o faceam cu cei din jur, desi e drept ca tot timpul m-am gandit ca, poate blogul m-ar ajuta cumva sa ma descarc.
Intr-o noapte, m-am apucat de scris. Pe hartie. Uitasem cum e sa scrii de mana.
As zice ca mi-a prins bine ca am exersat putin. Atunci cand sunt pesimista, extrem de trista, mi-e frica ca durerea e prea adanca pentru a fi transpusa in cuvinte…

Unii oameni, pe care ii remarc aici sau aiurea, se nasc cu sclipiri in priviri, cu zambete in ochi. Zambesc din toata inima, parca fara nici o falsitate, fara nici o umbra de teama. Ochii lor emana bucurie prin priviri.
Sambata am iesit in oras sa mananc. La un restaurant. Fata care a asezat la masa, adus meniurile etc. avea aceasta sclipire de care vorbesc in ochi. Zambea cu toata fiinta si cu siguranta era o fiinta fericita. Sau daca avea greutati in viata, stia sa le ascunda perfect si sa zambeasca optimist, ca si cum nu ar avea vreo povara de indurat. Am urmarit-o cu privirea. Asa ii servea pe toti: cu bucurie. Facea poate un lucru care ii placea, nu facea nimic impotriva vointei, isi facea datoria cu placere…
Nu cred ca la ea conta ca e sambata si poate 80% din populatie e libera iar ea trebuia sa fie la servici.

Mai am o amica cu sclipire in priviri. Zambeste si e optimista mereu. Mi s-a confesat odata ca se duce la biserica si ca e asa (fericita, optimista) datorita credintei, bucuriei de a dialoga cu Dumnezeu.
Dar oare, Dumnezeu nu este in noi? De ce in mod deosebit trebuie sa ajungem la biserica?
Am incercat sa ma apropii de credinta dar se pare ca sunt inconsecventa.
Cred in Dumnezeu dar uneori durerile ma apasa. Aproape oricum…

Imi cunosc realitatea insa, mult prea bine… Mai rau este un alt gand.
Cred ca imi fac mai mult rau singura.
De o mie de ani imi propun sa am mai multa grija de mine, de sufletul meu si nu gasesc timpul necesar…
Momentul potrivit, omul potrivit. Decizia potrivita, clipa pierduta.
As vrea ca intr-o zi sa pot sa fiu fericita,sa am sclipiri in priviri si eu. Sa radiez de bucurie.
Azi e ziua mea libera. Ar trebui sa mi-o dedic in intregime. Cred ca asta am sa si fac.

Nu ma cautati. Ma duc sa imi dau cu gloss in priviri ….