De azi am sa incep o serie de articole… pentru a raspunde intrebarilor si solicitarilor unor prieteni si prietene scrise pe baza unor conversatii care s-au lasat mereu cu scantei in cele doua tabere, a femeilor sau a barbatilor. De prea multe ori deja am auzit o expresie: “S-a schimbat! La inceput nu era asa…” si acum m-am hotarat sa imi asum riscul unui astfel de post. Asadar:
Nemernic? Nu. E doar o impresie. Impresie generata de necunoasterea, sau de cunoasterea insuficienta a partenerului. In general, fenomenologic, amplitudinea unui fenomen este direct proportionala cu durabilitatea lui. Un barbat format, educat 20 de ani intr-un anumit mediu, nu se poate schimba in 2 ani. Aaaa. Ca multe din trasaturi nu ies la iveala, ca intr-o relatie apar situatii in care el isi dezvaluie adevaratul caracter, da, este perfect adevarat.
Cum ajung relatiile in impas? De ce gratiile feminine rostesc prea des: “Ce nemernic e!”?
Cum poate un EL care a iubit, capabil parca sa-si dea viata pentru femeia visurilor lui (n-am inventat eu povestile nemuritoare), sa devina un nemernic, insuportabil pana la divort? Ce se intampla? Nu vi se pare ciudat ca unui om caruia ieri i-ai pus eticheta de “cel mai bun” azi o schimbi in “cel mai rau”? Cum se face ca de multe ori ne este mai usor sa privim in gradina vecinilor, in timp ce intr-a noastra buruienile sunt cat casa ?
A iubi inseamna a proteja, a fi suportiv, a nu face rau voit, a ajuta.
Cum poate un barbat care pretinde ca iubeste, sa accepte ca prin atitudinea sa, iubita sa sufere?
Este sau nu iubire? Si daca nu, ce este? Si ce ar trebui sa faca pentru a remedia situatia?
Barbatul vine din familie cu un bagaj de cunostinte, compus din: experiente, informatii citite sau vazute si prejudecati.
De la al sau tata, barbatul invata fie prin viu grai, fie prin exemplu, ca femeia e proasta, ca e buna de cratita, ca datoria ei e sa…, ca barbatul e stapanul si trebuie tolerat si niciodata contrazis. Aveti idee cati “tati” desi evoluati financiar si intelectual, la capitolul “relatia cu femeia” sunt la nivel de ciclu gimnazial?
Asadar, am dreptate pana aici?
tine-ti pe-aproape…urmeaza si partea doi si cred si trei… 
14 comments la “barbatul, un nemernic? (1)”
1.Eşti femeie “ergo” nu ai dreptate şi nici n-o să ai în următoarele părţi ale articolului.Nu, nu m-a învăţat tata chestia asta, încerc doar să scot în evidenţă importanţa pseudo-conflictului într-o relaţie de durată sau care se vrea de durată.Câte dintre graţiile feminine pripăşite prin curtea ta au trecut în câteva ore de la ““Ce nemernic e!” la “îi pisoiaşul meu mustăcios”?
Şi dacă tot am ajuns la domşoare, câte s-au întrebat “poate m-am schimbat eu?”.
“Nemernicul” şi “tâmpita” sunt sarea şi piperul.
Acum depinde de preferinţele fiecăruia.Da ochii mari la gastrite.
sunt cateva prietene care au trecut in cateva minute, nu ore de la o etichetare la alta. si da depinde de preferinte
cu siguranta ca fiecare dintre noi isi doreste ceva de la o relatie. nu exista partener ideal ,sau relatie perfecta ,asta pentru ca oamenii nu sunt perfecti, prin definitie.stim oare sa ne alegem partenerul?? citi au ca elemente de alegere caracterul, valorile(intelectuale),generozitatea , concordanta dintre ceea ce spune si ceea ce face ca individ(a),dar si modul de a relationa.
mult prea putini.
“elemente de alegere caracterul, valorile(intelectuale),generozitatea , concordanta dintre ceea ce spune si ceea ce face ca individ(a),dar si modul de a relationa.”
Parcă aţi selecta specimene pentru ceva program ultrasecret de slecţie genetică.
stii, problema e, ca de cele mau multe ori…toata lumea(baiat ori fata) vede in celalalt, doar calitati, nimeni nu analizeaza de la bun inceput si defecte…nu le cantareste, ca sa isi dea seama daca le poate suporta in timp sau nu…si…la un moment dat…ajunge sa constate ca exista si chestiile astea…si…in general…ele…ca desi au 1 barbat la vreo 7 femei, tot ele fac nazuri, incep cu faze gen
oi el nu e de nasu meu…deci cu alte cuvinte…trageti voi o concluzie
/doing the robot dance
“Yes.master.I.am.a.tool.I.knows.nothing.
010101010101011100001011000111100011001″
este util sa-ti cunosti punctele forte, propriile intentii,dorinte si nevoi.si mai ales ,sa stii ceea ce-ti doresti de la cel de linga tine(partener/ partenera).
ignorind…..mai tirziu suferi ,ranesti ,dezamagesti….
(si nu mai esti selectat genetic!!)
pana la un momentdat ai dreptate .. .dar nu am prins o chestie .
cum adica barbatur invata prin viu grai ca femeia e prosta … Atunci acel cineva ii ori inchis in carapacea sa ori ii prost lipit pamantului. Probabil ca nu te-ai referit la toti barbatii doar la anumite specimene, insa oricum daca si femeia incepe cu conceptia ca Barbatul invata ca femeia ii prosta si ii buna numai la cratita si in casa, atunci ii de rau.
..
Nu intotdeauna ii Veni Vidi Vici
@alla: corect
@Bogdan: doar la anumite specimene m-am referit. ai sa vezi cand apare partea doi.
Hai sa urcam gradat si logic.Barbatu ,in prima instanta,ii face placerile femei pentru a o atrage,pentru a-si da seama ca el e barbatu vieti iei.Dupa o relatie de un an,sa zicem,cand barbatu are certitudinea ca femeia no sa-l paraseasca,incepe sa nu o mai “pupe in fund”,si de acolo ies certurile si cliseele enervante de genu “nu mai esti cum erai la inceput”.Si de aici se poate porni o discutie in toata regula,poate altadata.Ciao!(si intra un pic,sa-mi zici si tu ca sunt misogin ,pardon,sa-ti dai cu parerea
http://viatacurobi.blogspot.com/2010/02/cum-ar-trebui-sau-cum-este-valentines.html )
[...] De cele mai multe ori asemenea discutii au ca scop initierea celor tineri cu mai putina experienta si minte in tainele vietii conjugale. Iar acestia, sa nu ramana mai prejos, sa se alinieze si ei “adevaratilor” barbati, isi iau cu sarguinta notite. Acest ritual e vechi de cand lumea, de la taranul de pe tractor, la ministrul din Piata Victoriei. La unii se limiteaza la vorbe, dar din pacate cei mai multi il aplica. [...]
[...] revin cu ultimul post din ceea ce ziceam aici si aici despre [...]
Ai ceva de zis? Lasa un comentariu: