Citeste mai departe >>

Tacerea ultimelor zile e oarecum justificata.
Am fost destul de ocupata si poate si usor trista in ultimele zile si din motivul asta am evitat sa si scriu, sa relationez asa cum o faceam cu cei din jur, desi e drept ca tot timpul m-am gandit ca, poate blogul m-ar ajuta cumva sa ma descarc.
Intr-o noapte, m-am apucat de scris. Pe hartie. Uitasem cum e sa scrii de mana.
As zice ca mi-a prins bine ca am exersat putin. Atunci cand sunt pesimista, extrem de trista, mi-e frica ca durerea e prea adanca pentru a fi transpusa in cuvinte…

Unii oameni, pe care ii remarc aici sau aiurea, se nasc cu sclipiri in priviri, cu zambete in ochi. Zambesc din toata inima, parca fara nici o falsitate, fara nici o umbra de teama. Ochii lor emana bucurie prin priviri.
Citeste mai departe >>

Un nebun tragea dupa el o sfoara.
Pe coridorul spitalului este zarit de doctor care-l intreaba:
- De ce tragi sfoara aia dupa tine?
La care nebunul raspunde:
- Ca daca o imping se-ndoaie!

de la Ale.

Cam asa s-ar descrie ultimele doua-trei saptamani. Adica perioada asta… specifica din an. SESIUNEA.
Asadar, n-am mai scris de mult, dar am sa o fac curand. Zilele astea. Am multe notate prin cele mai nebanuinte locuri (nu va ganditi la prostii!!) care abia asteapta sa le cititi.
Ok… Pai ce s-a mai intamplat?
Hmm.
Multe. Putine. Nimic. Totul.
Cam asta ar fi descrierea perfecta a evenimentelor.
Citeste mai departe >>