“Inteligenta” la patrat

[povestioara citita intr-o carte.]
Pe coridoarele si prin saloanele Sectiei de Neurochirurgie a Spitalului de recuperare, Ionica circula cu atata lejeritate, incat daca il vede cineva care nu il cunoaste nu ar putea spune ca nu vede.
Deoarece pacientii carora trebuie sa le faca masaj sunt internati in diferite saloane, el trebuie sa treaca zilnic pe la paturile lor. Cea care il anunta in ce saloane sunt bolnavii carora li s-a indicat de catre medic procedura de masaj si ii citeste fisa medicala, este colega de la fisierul medical. Fiind un om superficial in general, Ionica se straduieste sa tina minte doar saloanele si numele pacientilor, multumindu-se ca acestia din urma sa ii indice zona unde trebuie aplicat masajul.
In salonul 3, Ionica are acum 2 pacienti.
Unul cu patul langa geam si unul cu patul langa usa. Ambilor trebuie sa le maseze cate un picior. Ca si in zilele anterioare, pacientul de langa usa se plange ca il doare piciorul cand ii este masat. Ionica il incurajeaza sa aiba rabdare, ca ii va trece si se grabeste sa termine cat mai repde procedura. Bolnavul de la geam sta linistit pe tot parcursul masajlui si nu zice nimic.
Terminandu-si treaba in acest salon Ionica se indreapta spre usa, o deschide si iese in coridor. Cand sa inchida usa, il aude pe pacientul din apropierea ei adresandu-se revoltat celui de la geam:
- Cum mama dracului de tu nu te vaiti deloc cand iti face masaj? Pe tine chiar nu te doare?…
Curios sa auda ce va raspunde pacientul de la geam, Ionica lasa usa intredeschisa. Si nu are mult de asteptat, deoarece raspunsul soseste prompt.
- Da, ce, tu crezi ca eu sunt prost sa ii dau sa imi maseze piciorul care ma doare?!…
Raspunsul acesta e la fel de “inteligent” ca si concluzia la care a ajuns intr-o seara un politist, dupa ce reusise cu chiu cu vai, sa iasa dintr-un canal descoperit in care cazuse: “Ce noroc ca nu a fost pus capacul, ca altfel nu mai ieseam…”