Obiceiuri. Barbati. Femei. Minciuni.

Cand intalnesti un barbat, el [ca si o femeie de altfel] se straduie sa se prezinte in cea mai favorabila lumina. Doar nu se va apuca de la prima intalnire sa explice cum in conceptia lui femeile sunt in general cam [proaste si extrem de] sentimentale, iar ca exceptiile de regula sunt de obicei lesbience [deci cantitate neglijabila].

Nu cu siguranta nu vei intalni asa ceva. Dimpotriva. El va incerca sa va demonstreze cat de mult apreciaza existenta gratioasa a femeilor si in mod special a ta.

De cealalta parte a baricadei ii vei analiza comportamentul:
- a deschis usa?
- a adus niste flori frumoase si scumpe?
- bomboanele sunt de calitate?
- are pantofi noi si curati?
Si vei avea grija sa il impresionezi cu gandirea ta moderna si lipsita de prejudecati: “Nu, barbatii nu sunt porci. Numai o frustrata ar putea spune asta. Eu niciodata nu am spus asta!” [Decat atunci cand mi-a dat papucii fostul, dar asta nu mai conteaza acum].

In concluzie mintim. Amandoi – comportamentul fiind pe jumatate o ipocrizie.
Si cu toate acestea dupa cateva intalniri se decide: place sau nu place.

Iar aceasta decizie se ia practic pe baza manierelor si obiceiurilor sociale. Daca el are obiceiuri proaste il stergem din peisaj. Daca e manierat, curat si reuseste sa nu faca nici un gest care sa ne ingretoseze, sansele sale cresc considerabil.
Bine, asta daca are si o situatie financiara ok [doar nu vrei sa platesti tu excursiile in strainatate], e inteligent, fermecator, tandru, bun cu copii si extrem de interesant [doar nu vrei sa (te) plictisesti , nu ? ].

Proastele obiceiuri sunt atat de importante incat in functie de ele ajungem sa spunem ca vrem sau nu un barbat. Cel putin la prima vedere.

Dar daca intoarcem invers situatia si gandim ca un tip va va judeca in functie de poseta pe care o aveti si daca va ramane sau nu salata intre dinti, sincer mare parte se revolta. Sa va spuna un barbat ca nu vrea sa va cunoasca mai bine pentru ca nu stiti sa manancati in mod elegant spaghetti [stiti voi cum... cu o furculita si o lingura in acelasi timp] este superficial si nu merita atentia ta… corect? Nu prea.

Dincolo de faptul ca de cele mai multe ori lista de cerinte o depaseste de multe ori pe cea a ofertei [nu stiu despre voi, dar eu am o valiza intreaga cu defecte] observ ca de multe ori nu analizez barbatul de langa, ci obiceiurile lui. Pai daca nu tine cum trebuie furculita, nu isi sufla elegant nasul, nu are pantofi impecabili si cravata dreapta insemna ca e un neingrijit si nu merita atentia.
Multe ar zice: merit ceva mai bun, nu?
Si cu toate acestea, ma uit in jur si observ ca, de multe ori nu se alege barbatul, ci obiceiurile sale. Nu obiceiurile sunt cele pe care vrem sa le corectam, reparam, schimbam sau chiar distrugem? Si mai tarziu, se intampla, ca femeie, sa ajungi la punctul in care constati ca iti place barbatul… dar urasti pantofii lui…. Atunci ce? Mai departe ce e de facut?

Si totusi ma intreb… oare noi suntem cele care cerem sa fim mintite cu nerusinare, sa ni se deschida usa, sa primim buchete de flori absurd de scumpe, sa nu se bea bere ci vin, si sa tuseasca doar in batista?
Sau predomina o gandire demodata printre barbati?

Suntem chiar asa de superficiale ca sa nu meritam sinceritate?