Jurnal: “14 zile.”

A scrie pare simplu, dar nu e chiar asa.
Mi s-a parut intotdeauna ca a tine un jurnal e ceva copilaresc sau chiar patetic: ca si cum nu ai avea cui sa ii spui toate maruntisurile pe care le notezi acolo. Printre greutati se numara disciplina scrisului, alegerea lucrurilor care merita notate, etc.
Dostoievski, Casanova, Eminescu si multi altii au tinut cate unul… Daca au fost sau nu mai fericiti din acest motiv, nu se stie, dar cu siguranta nu au stiut ca a scrie in jurnal te face mai optimist.
Am descoperit ca sunt mai multe feluri de a tine un jurnal: de introspectie, creativ, de observatii, istoric.
Cei care au incercat metoda spun ca a nota lucrurile marunte care te-au facut fericit sau trist pe moment e cea mai eficienta solutie. Si pentru cei care simt nevoia de a pune ordine in toate, jurnalul poate fi o adevarata fericire. Mai mult, a scrie te elibereaza de sentimentul uneori enervant ca “ar trebui” sa tii un jurnal…

Am sa va prezint o parte dintr-un alt fel de jurnal…

14 zile care au fost.
14 zile de ganduri. 14 zile de framantari. 14 zile de suferinte.

Incep de luni… cate o zi, pe rand.