Ispita. Joaca.

[continuare la: Ispita. Inceput (?)]
Ea i-a facut semn spre vasul de argint cu gheata, de pe noptiera in care era o sticla de sampanie nedesfacuta cu doua pahare sub forma de lalea alaturi de ea…
“Nu, multumesc”- a zis el, nevrand parca a-i face pe plac…
Ea lenes, si-a dat jos halatul parand a o cuprinde caldura. El parea ca-si plimba privirea in jur curios, dar tot a ajuns pe camasa de noapte, care acum era in splendoarea ei.

“Imi place chestia asta…” i-a zis intr-o doara…
…si ca un magnet irezistibil ce atrage fara voie degetele lui au vrut sa simta finetea matasii ce-i invaluia trupul. Cum a atins matasea, a si simtit fiori peste tot si intr-o clipa a tras-o inspre el.
Mintea ii striga ca e ispita dar mainile nu il ascultau. Ii simtea respiratia ei, curata,dulce… Un val de curiozitate i-a cuprins trupul. Ea, incet a lasat sa-i cada camasa pe podea si cu gratie a pasit in afara cercului de matase si i s-a aratat goala…

“Trebuie sa tin seama de asta? Sa-i dau oare curs?”.

[va urma...]