[continuare la Ispita. Joaca. ]
A potrivit buzele peste ale ei, a apasat ferm le simtea ca piersicile moi, dulci, aromate..
”Dar nu! Nu are sens, de ce vreau sa o sarut? De ce simt asta tocmai acum? Nu are sens sa duc treaba asta mai departe”. Gandurile astea i se zbuciumau… Si-a strans buzele cu hotarare, si-a inaltat capul, si-a simtit ca a dat sarutul cel mai uscat si mai neinspirat pe care il putea da…
Dar inima de ce o simte ca bate asa tare?
Aceste batai de inima neregulate l-au obligat sa recunoasca ca cea care il impiedica sa o sarute intim era frica… acea frica rece, goala si se temea ca daca va incepe nu se va mai putea opri.
Teama de esec il paraliza… pierdut isi implora vointa sa poata pleca.
“Ce caut aici?” -ii rasuna in fiinta lui..
Ea, ispititoare a zambit, a ridicat bratele spre el si incet lasa sa-i cada de pe umeri bretelele subtiri ale camasii, pana cand fu goala pana la talia fina. Avea sanii ridicati, rotunzi si plini, poate cele mai rozalii sfarcuri din cate vazuse vreodata… dar si cele mai sensibile, pentru ca atunci cand isi lasa camasa, le-a si atins, le-a stranit… au devenit tari.
Din starea ce-o avea de incremenire, a simtit cum saliveaza abundent si a inghitit sa nu se inece..
Ea, incet a lasat sa-i cada camasa pe podea si cu gratie a pasit in afara cercului de matase si i s-a aratat goala…
[va urma...]
Ai ceva de zis? Lasa un comentariu: