Criza noastra are un nou imn. Mult mai bun. Mult mai ritmat. Mult mai adevarat.
O parodie dupa melodia “Waka waka” cantata de Shakira la campionatul mondial.
Un kaka maka de cantec care zice cam asa:
“in 2006 se cumparau case
cu buletinul isi lua o plasma tot cretinu
in 2010 o frecam la rece” si restul daca dati play.
eu zic ca merita ascultat. si ca e cam adevarat ce scrie acolo. voi ce ziceti?
Totul e o “Kaka maka”?

[Azi postez ceva imprumutat!]

Sa presupunem ca…
Guvernul acorda fiecaruia din noi cam 100.000 de roni.
- Daca cheltuim acesti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge in China.
- Daca cumparam benzina, vor ajunge la Arabi.
- Daca cumparam calculatoare, vor ajunge in India si Hong Kong.
- Daca cumparam fructe si legume, vor ajunge in Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran.
- Daca cumparam autoturisme mici si economice, vor ajunge in Japonia sau Germania.
- Daca cumparam unul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge in Taiwan, si nu vor ajuta cu NIMIC economia romana.
Singura posibilitate de a pastra acesti bani acasa in Romania, este de a-i cheltui pe curve, gustosul vin romanesc sau pe tuica, deoarece acestea sunt garantat produse autohtone.
Eu asa incerc sa fac!
Dar mi-e cam greu sa-mi conving sotia ca fac aceste lucruri numai din patriotism!

Ce ziceti? Cam adevarat, nu?

Am remarcat de-a lungul timpului ca politicienii alesi sau investiti in functii, demnitate sau grad se ingrasa cam cum 5kg pe an. Dar problema nu trebuie privita din prisma “hotii! hotii!” ci din perspectiva oarecum istorica: de cand e lumea, oamenii grasi ii reprezinta pe cei mai slabi. Si ii reprezinta prin acoperire, latime, inaltime si grosime.
Ei, la noi este un proces asemanator. Oarecum. Alegatorii sunt, ca sa fim corecti, tot mai slabanogi si firavi, iar alesii mai rotofei. Poate parea un lucru rau, dar per general greutatea natiei e neschimbata: totul ramane in tara si nimic nu merge la export.
Cand mandatul se apropie de sfarsit de obicei, politicienii seamana cu parizerul proaspat. Si cand zic asta ar trebui sa se simta maguliti pentru ca, pentru alegatori, parizerul e sacru. Numeroase familii isi impart existenta in doua etape: trecut, cand puteau sa manance parizer si prezent-viitor cand doar il privesc, miros si viseaza si precum divinitatea e inaccesibil. Politicienii se ingrasa ierarhic ceea ce da de inteles foarte clar ca viata de partid cu cine de afaceri si toate alea e respectata cu strictete. Intai sefii apoi adjunctii.
Ma gandesc ca exista o relatie si cu salamul care cred ca e de doua ori mai importanta.
Toata lumea se ingrasa. Opozitia. Politia. Oamenii de afaraceri isi cresc burtile iar cucoanele lor omoplati lati si fese sexy de rusoaice. Stau si ma gandesc ca totul se face stintiific si bine calculat: un strat de grasime, unul de fibra. Rareori am vazut vreun colonel sau vreun general subtirel, iar de aici deduc ca grija pentru soarta tarii ingrasa cel mai mult.
Trist este ca un exista un lucru care dovedeste ca preocuparea pentru binele alegatorilor este constanta si stresanta, atat la slujba cat si in vacante este ca politicienii se ingrasa constant nu doar cand trec prin diverse scandaluri sau in campanii.
Murphy avea dreptate: tot ce-i bun ori e ilegal, ori e imoral, ori ingrasa!