mai jos aveti un mic clip video care sa va placa.

V-ar placea o astfel de gaura neagra?

Deci… mai jos avem un exemplu de jucarie… foarte misto pentru copii… mai mari si nu mici(!!!)
Dar… mai bine va uitati la video… si apoi concluzionati, sa vedem daca am dreptate sau nu.
[PS: Eu vreau o jucarie de genul aleia. Stie careva unde gasesc? ]

Va doresc tuturor un craciun cat mai fericit alaturi de cei dragi si familie!
Mai jos aveti o animatie… Vizionare placuta!
Craciun fericit!
Prietenii si lucrurile magice sunt pentru totdeauna!

PS: Lucrurile magice se intampla in noaptea de ajun si de craciun!

Hmm… Oare cati dintre noi nu am fost tentati vreo clipa sa nu ascultam sau sa nu facem ceea ce ni se spune? Cred ca toti am trecut prin asta la un moment dat…
Si cred ca video-ul de mai jos vorbeste de la sine… desi e mai mult un experiment cu niste copii si niste bezele moi (marshmallow).
Vizionare placuta!

Cati dintre noi nu ne-am intrebat macar o data in viata cum se nasc copii, pentru ca apoi intr-un final sa mergem la mama sau la tata, la bunicu sau bunica si sa intreb asta? Raspunsul clasic si care de multe ori starneste alte zeci de intrebari este ii aduce barza….
Desigur am auzit si raspunsuri de genul: pentru ca asa a vrut Doamne-Doamne, etc.
He he… amintiri… Dar totusi, unii dintre noi, mai ales cei singuri la parinti, cred ca s-au intrebat de mii de ori de ce nu vine barza cu un fratior sau cu o surioara…
Ei, aici raspunsurile variaza: s-a pierdut barza, a murit barza, a zis barza ca intarzie putin, etc…
Hm… Oare video-ul de mai jos sa fie explicatia la aceasta intrebare?

Patly cloudy (Pixar animation)
Vezi mai multe video din Film

Peste 60.000 de fotografii realizate. 9.600 fotografii developate. 2.000 fotografii refacute. Nici un alt efect special pe fotografii. O poveste impresionanta… realizata de cei de la Olympus.
Povestea unei vieti de om.
Mai jos aveti video-ul.

Ma plimbam zilele trecute pe net si am descoperit un filmulet foarte dragut. Spotul asta mi-a amintit de un slide, pe care l-am vazut mai demult… Un slide in care era maretia unor lucruri era “dezbatuta” foarte ingenios. Mare adevar. Oricat de mari parem, cu totii suntem mici.
Si totusi, oricat de mare pare lumea din jurul nostru si oricat de mici ne face sa ne simtim, cu totii putem macar sa ne prefacem ca suntem mari. Macar pentru noi. Cu totii suntem ceea ce ne dorim sa fim. Toti putem sa facem lucruri mari.
In fond si la urma urmei, la ce ajuta sa fii mare?
Griji. Probleme. Ale tale. Ale altora. Prea putine lucruri bune.
Si ajungi la o rascruce. Nu mai vrei sa mergi inainte. Vrei sa dai inapoi. Momentul in care vrei sa fii iar mic. Sa nu conteze nimic. Sa nu te mai afecteze nimic. Ciudata situatie: cand suntem mici, toti vrem sa fim mari, iar cand suntem mari ne dorim sa fim iar copii….
Suntem mici si totodata mari… Suntem mari si totodata mici… Dar singurul lucru cu adevarat important este ca mereu cu totii vom putea sa crestem mici. Trebuie doar sa ne dorim asta.

E greu sa ne trezim dimineata. Foarte greu. E un chin. Un chin matinal. Un chin zilnic.
Asa cred ca ar descrie Bogdan trezitul de dimineata. Mai ales daca ceasul desteptator nu e chiar ceas ci mai degraba o macara galagioasa undeva in spatele blocului. Mai ales daca e in jurul orei 7.
“mmm vreau sa tacaaa!… mooor vreau sa dorm … ma duc si le dau cu ceva in cap… “
Asta se numeste a resimtii din greu trezitul devreme dupa o noapte nedormita…
De multe ori eu am fost ceasul desteptator… si a fost misto. Muuult mai misto.
Mie nu mi-a zis “iti dau cu ceva in cap”. Asta e de bine.   Am sa o mai fac.
Oare cati dintre noi se trezesc dimineata inaintea ceasului desteptator, inaintea alarmei de pe telefon, inainte ca orice alarma sa inceapa sa sune in incercarea de a trezi?
Apropo, si eu abia ma trezesc dimineata. Mai ales la ora 7. Mai ales daca m-am pus dupa ora 3 la somn. Mai ales daca nu am dormit noaptea trecuta. Greu. Foarte greu sa ma trezesc singura. Foarte greu sa ma trezesc dimineata fara un motiv intemeiat.
Si stiu sigur ca problema asta nu o am doar eu. Toti trecem prin asta macar o data in viata.
Era sa uit… Video-ul de mai jos e cu dedicatie… speciala. Pentru toti cei care au probleme cu trezitul.
Urmariti-l pana la final… e absolut genial!

Ce ziceti? Merge? E adevarat?

De cateva zile ma tot amuz la un filmulet de scurtmetraj. E adevarat. Mult prea adevarat. Toata viata invatam. Din ceea ce vedem sau auzim. Din ceea ce ni se intampla, din ceea ce se intampla in jurul nostru. Totul conteaza. Fiecare nimic conteaza. Un nimic poate cantari greu in unele momente. Un nimic iti poate schimba viata la 180 de grade. Un nimic.
Tot ceea ce observam in decursul normal al lucrurilor, paleste in momentul in care exista sau apare curiozitate. Paleste tot mai mult in fiecare moment in care curiozitatea persista si insista. Paleste.
La fel e si in relatia cu oamenii. Totul decurge normal pana in momentul in care curiozitatea apare…
Curiozitatea te impinge sa inveti si sa aflii tot mai mult despre cei din jur…
Curiozitatea apare mai ales cand e vorba despre sexul opus… Asa e si normal, nu?
Video-ul de mai jos ne arata si poate chiar si invata ceva destul de clar…
Fiecare gest, fiecare privire, fiecare vorba conteaza si… aparentele deseori uneori inseala…

Voi ce parere aveti? Chiar asa sa fie? Cat de departe ati merge ca sa… ?