Kürtőskalács sau kürtős kalács sau, pe romaneste zis, kurtos sau, in limbaj ardelenesc zis, tulnice … sunt un fel de placinte/torturi unguresti sau colaci secuiesti… nici nu stiu cum sa le zic… si desi numele e unguresc ele sunt aparute in Transilvania, sau ca sa zic pe graiu’ altora in Ardeal.
Kurtos kalacs e un fel de aluat foarte bun cam ca cel de cozonac care se unge cu zahar/caramel si peste care se presara chestii bune pe el: nuca, scortisoara,etc. Rezultatul obtinut e prajit/rumenit pe ceva cilindru de lemn rotit manual la foc deschis….dar nu flacara, adica deasupra unuor jar/carbuni incins/i mai precis.
Mai jos aveti o poza ca sa vedeti cum arata, ceva istoric si o reteta. Ceva mai jos sunt si cateva locuri in care se gaseste kurtos kalacs prin tara.(nu de alta dar sa cauti 3 ore in Bucuresti e chiar aiurea… )
Ma plimb, sa zicem, destul de des cu trenul. Mai ales pe ruta Deva-Cluj-Deva. De regula trenul cu care obisnuiesc sa merg, un rapid, este sageata [albastra, rosie, etc. ce culoare vreti voi]. Dar saptamana trecuta am luat teapa. Cei de la CFR s-au gandit sa schimbe trenul. Si nu l-au schimbat cu unul clasic, cu vagoane compartimentate in care se poate dormi. Nu. Au facut-o cu niste … chestii pe doua etaje. Da. Un fel de sageata supraetajata, cam asa ceva. Si da, mie nu imi plac trenurile sageata. Mai ales daca sunt model supraetajat. Curat este, lumina este, dar scaunele sunt mult mai proaste ca in sageata [la fel de tari, si parca ceva mai mici] si ca un alt minus, in acest tren singurul loc in care calator are intimitate este toaleta. Si urasc asta. [Sincer prefer vagoanele de clasa 1 de la intercity, accelerat sau rapid.]
Si nu e fost prima oara cand trenul nu e sageata. Si nici prima oara cand eu ma gandeam ce frumos voi face nani timp de 3 ore macar. Si cu siguranta nu va fi nici ultima oara cand asta se va intampla. Citeste mai departe >>
Ati vazut pe undeva centre pentru diverse situatii?
Abuzuri, violente, adapost, etc.?
Ei bine si eu am vazut un anunt al unui centru zilele trecute in gara. Anuntul ala mi-a atras privirea pentru ca avea ceva interesant scris pe el: “Centru roman pentru copii disparuti…”
A trebuit sa plec repede pentru ca imi venise trenul, dar am ramas putin masca si cu gandul la ceea ce tocmai citisem. Am inceput sa imi pun intrebari.
De ce ii spune centru pentru copii disparuti?
Oare acolo dispar se ascund toti?
Sau de acolo pleaca la plimbare in lume dispar?
Oricum… foarte dubios numele….
Probabil si cu siguranta exista o explicatie:
- vreun angajat incult/agramat/analfabet prin centrul respectiv
sau, faptul ca
- doar la romani se poate sa existe un centru pentru copii disparuti…
Hmmm… greu de zis cum sta treaba aici…
Voi aveti si alte variante pentru care s-ar putea numi asa acest centru?
Asa cum ziceam mai devreme, azi am experimentat un fel de “No Man’s Land”. Dar varianta fara arme, bombe, etc. Totusi totul acolo pare… ca dupa razboi. Acolo fiind ceea ce am apucat sa descopar din Razboieni. Ceea ce urmeaza mai jos e ceva scris in gara si pe moment.
Razboieni. Gara. Aproape pustiu. Pe peron doar eu, un controlor si impegatul de miscare.
De voie sau mult mai bine zis de nevoie am de stat o ora aici.
Incep si incerc sa descopar locul. Privirea mi s-a oprit undeva la mijlocul peronului. Pe singurul chiosc de ziare existent. Abandonat. La capatul peronului in dreapta un chiosc proaspat spalat de ploaie, dar din ce in ce mai ars de soare. Corespunzator si/sau proportional cu spatiul, chioscul avea “de toate”. Cate putin din toate. Toate la fel de arse de soare… Citeste mai departe >>
