Kürtőskalács sau kürtős kalács sau, pe romaneste zis, kurtos sau, in limbaj ardelenesc zis, tulnice … sunt un fel de placinte/torturi unguresti sau colaci secuiesti… nici nu stiu cum sa le zic… si desi numele e unguresc ele sunt aparute in Transilvania, sau ca sa zic pe graiu’ altora in Ardeal.
Kurtos kalacs e un fel de aluat foarte bun cam ca cel de cozonac care se unge cu zahar/caramel si peste care se presara chestii bune pe el: nuca, scortisoara,etc. Rezultatul obtinut e prajit/rumenit pe ceva cilindru de lemn rotit manual la foc deschis….dar nu flacara, adica deasupra unuor jar/carbuni incins/i mai precis.

Mai jos aveti o poza ca sa vedeti cum arata, ceva istoric si o reteta. Ceva mai jos sunt si cateva locuri in care se gaseste kurtos kalacs prin tara.(nu de alta dar sa cauti 3 ore in Bucuresti e chiar aiurea… )

Aceasta prajitura unica prin forma, aroma si mod de preparare este o specialitate a bucatariei transilvanene.  Aparatul traditional de preparat kurtos consta dintr-o rola de lemn cu diametrul de 10 cm si lungimea de 40 cm, in jurul careia se infasoara fasii de aluat groase cat degetul. Suprafata exterioara a aluatului se unge inainte de coacere cu o glazura din miere si galbenus de ou, zahar sau zahar + nuci/migdale. Se coace prajitura la carbuni intorcand din cand in cand rola cu mana.
Poti de asemenea sa coci prajitura in cuptor. Pentru asta se infasoara fasiile inguste de aluat pe niste tevi metalice (initial se foloseau stiuleti de porumb fara boabe) si se coc in cuptor in tavi de copt.

Ingrediente:

Pentru aluat: 30 g drojdie proaspata, 800 ml lapte, 1 kg faina, 1 ou, 1 galbenus de ou, 5 linguri zahar pudra, 100 g unt
Pentru uns: 20-30 g unt, 1 ou, 100 g nuci pentru presarat, 100 g zahar pudra pentru presarat

Se framanta toate ingredientele pana devine un aluat tare si se lasa la odihnit o ora. Nucile se maruntesc cu cutitul. Se intinde aluatul, se taie fasii cu grosimea de 0,5 cm si se infasoara pe tevile de metal. Se ung cu oul batut, se presara zahar pudra, nuci si se dau pt 15 minute in cuptorul preincalzit.
Se servesc calde!

Kurtos kalacs se gasesc cam pe la toate festivalurile, zile ale oraselor, etc prin intreaga tara. Sau:
- in Bucuresti: in Real Vitan, Tineretului, langa Gara de Nord, la Unirii, vis-a-vis de Spitalul 9, piata Obor,
- Busteni
- in Cluj: in Cora, Selgros, in Real, in piata Muzeului (langa casa lui Matei Corvin)
- in Timisoara: Real (de pe calea Aradului), Kauffland (din Circumvalatiunii)
- in Constanta: Intersectia de la Capitol,pe Bd. Tomis (e o simigerie chiar pe colt)
- In Mamaia: in zona Perla si Cazino ( sunt mai multe simigerii )

Daca mai stiti locatii unde se gaseste kurtos lasati un comment si hai sa completam lista.

alaltaieri am observat intamplator ca mai nou drumul spre/dinspre Cluj se pare ca are ocol pe LUNA.

asta daca ar fi sa ma iau dupa cei de la vodafone. adica dupa busola lor.

chestia amuzanta este, ca se pare ca pe LUNA este semnal. maxim.

asta daca stau si ma gandesc ca tocmai ce nu avusesem semnal… si se intrerupsese o convorbire…

eh. se poate. la noi in tara se poate absolut orice.

tare asta, nu?

[da play si citeste.]

Modern Talking – No face, no name, no number

Ma plimb, sa zicem, destul de des cu trenul. Mai ales pe ruta Deva-Cluj-Deva. De regula trenul cu care obisnuiesc sa merg, un rapid, este sageata [albastra, rosie, etc. ce culoare vreti voi]. Dar saptamana trecuta am luat teapa. Cei de la CFR s-au gandit sa schimbe trenul. Si nu l-au schimbat cu unul clasic, cu vagoane compartimentate in care se poate dormi. Nu. Au facut-o cu niste … chestii pe doua etaje. Da. Un fel de sageata supraetajata, cam asa ceva. Si da, mie nu imi plac trenurile sageata. Mai ales daca sunt model supraetajat. Curat este, lumina este, dar scaunele sunt mult mai proaste ca in sageata [la fel de tari, si parca ceva mai mici] si ca un alt minus, in acest tren singurul loc in care calator are intimitate este toaleta. Si urasc asta. [Sincer prefer vagoanele de clasa 1 de la intercity, accelerat sau rapid.]
Si nu e fost prima oara cand trenul nu e sageata. Si nici prima oara cand eu ma gandeam ce frumos voi face nani timp de 3 ore macar. Si cu siguranta nu va fi nici ultima oara cand asta se va intampla.
Ei bine, asta e o bila neagra pentru CFR care a fost indulcita de un calator vesel. [nu baut, ci doar odihnit si vesel]
Cum? Pai, fiind foarte odihnit omul avea chef sa isi epuizeze energia cumva. Astfel dupa mici discutii tipul se hotaraste sa fie muzica care lipsea din vagon, pentru ca… da, dincolo ai posibilitatea de a asculta muzica in orice tren pe cand la noi doar in intercity-urile internationale se poate asta.
Asadar, pe tot parcursul drumului Deva-Cluj am avut parte de un casetofon pe doua picioare ca sa zic asa. Ce mi se pare uimitor e ca tipul, un strain, pe langa faptul ca era foarte citit stia extraordinar de multe hituri! Si nu era in varsta, ci undeva la 23-25 de ani. Si pe langa faptul ca le stia, avea si voce placuta, ferma si stia ce canta. Cat de cat se pricepea.
Si a reusit sa ma adoarma. Dupa 30 de minute de ascultat hituri [in prestatie live si de amator], a reusit sa ma adoarma.

Singurul cantec pe care mi-l mai amintesc e cel pe care il auziti acum. Versuri cantate aproape perfect fara acompaniament muzical. Deci, se poate sa avem si noi muzica in tren. Daca nu ne ajuta CFR-ul, ne ajuta strainii, pentru ca asa e sistemul in Romania: lucrurile bune mereu vin din partea unor straini.

PS: Thank you, Rick! [ Multumesc, Rick! ]

Ati vazut pe undeva centre pentru diverse situatii?
Abuzuri, violente, adapost, etc.?
Ei bine si eu am vazut un anunt al unui centru zilele trecute in gara. Anuntul ala mi-a atras privirea pentru ca avea ceva interesant scris pe el: “Centru roman pentru copii disparuti…”
A trebuit sa plec repede pentru ca imi venise trenul, dar am ramas putin masca si cu gandul la ceea ce tocmai citisem. Am inceput sa imi pun intrebari.
De ce ii spune centru pentru copii disparuti?
Oare acolo dispar se ascund toti?
Sau de acolo pleaca la plimbare in lume dispar?
Oricum… foarte dubios numele….
Probabil si cu siguranta exista o explicatie:
- vreun angajat incult/agramat/analfabet prin centrul respectiv
sau, faptul ca
- doar la romani se poate sa existe un centru pentru copii disparuti…
Hmmm… greu de zis cum sta treaba aici…
Voi aveti si alte variante pentru care s-ar putea numi asa acest centru?

Asa cum ziceam mai devreme, azi am experimentat un fel de “No Man’s Land”. Dar varianta fara arme, bombe, etc. Totusi totul acolo pare… ca dupa razboi. Acolo fiind ceea ce am apucat sa descopar din Razboieni. Ceea ce urmeaza mai jos e ceva scris in gara si pe moment.

Razboieni. Gara. Aproape pustiu. Pe peron doar eu, un controlor si impegatul de miscare.
De voie sau mult mai bine zis de nevoie am de stat o ora aici.
Incep si incerc sa descopar locul. Privirea mi s-a oprit undeva la mijlocul peronului. Pe singurul chiosc de ziare existent. Abandonat. La capatul peronului in dreapta un chiosc proaspat spalat de ploaie, dar din ce in ce mai ars de soare. Corespunzator si/sau proportional cu spatiul, chioscul avea “de toate”. Cate putin din toate. Toate la fel de arse de soare…
De regula, nu prea beau cafea, dar azi am simtit nevoia uneia. Probabil de la oboseala. Asa ca am comandat o cafea. Cafea care de fapt s-a dovedit a fi o apa chioara si calda, usor colorata si cu un miros pe care eu nu il asociez cafelei. Ca niciodata regret gandul, dorinta, actiunea, gustul. Iert. Ma resemnez. Ramane pe mai tarziu sau altadata.
Sat? Oras? Doar Dumnezeu stie. Am iesit in fata garii. Uitandu-ma in jur si cercetand privelistea, am intrebat singurul taximetrist din gara daca e sat sau oras. Am primit mai multe raspunsuri.
Unu [total incert]: “Nu stiu sigur.”
Doi [cu oarecare sfiala]: “Oras…”
Trei [ferm si hotarat]: “E un satulet electrificat.”
Confuzie. Trei raspunsuri echivalente as zice. Renunt la idee. Ma reintorc pe peron si ma asez pe scaun sa astept. Sunt singurul calator… Se anunta ca trenul are 40 min intarziere. Apar trei politisti. De fapt doi politisti si o politista. Ii observ. Se plimba. Povestesc. Se rasfata. Cuceresc. Si o fac pe banii publici… Poate deaia si pustiul… Banii au mereu destinatia gresita…
E toamna, dar e cald. E soare si mi-e somn. Plec. Mi-a venit trenul. Ma va duce relativ departe de satuletul electrificat Razboieni… acest “No Man’s Land” romanesc al anului 2009…