Zilele trec…
Si mi-e dor…
Mi-e mila de sufletul meu
Surghiunit…
Citeste mai departe >>

Astazi, procesul a luat sfarsit
Sentinta mi-a fost data!

Sufletul, parasit de puterea apararii.
Plange mut… si iar plange…
Citeste mai departe >>

Da! La Bucuresti! Pe 31 decembrie 2010. Bilete de la 310 Ron in sus. Aici.
Vine careva? Pe mine ma cam foarte tenteaza.
PS: trailerul evenimentului e mai jos.
Citeste mai departe >>

[continuare la Ispita. Joaca. ]
A potrivit buzele peste ale ei, a apasat ferm le simtea ca piersicile moi, dulci, aromate..
”Dar nu! Nu are sens, de ce vreau sa o sarut? De ce simt asta tocmai acum? Nu are sens sa duc treaba asta mai departe”. Gandurile astea i se zbuciumau… Si-a strans buzele cu hotarare, si-a inaltat capul, si-a simtit ca a dat sarutul cel mai uscat si mai neinspirat pe care il putea da…

Dar inima de ce o simte ca bate asa tare?
Aceste batai de inima neregulate l-au obligat sa recunoasca ca cea care il impiedica sa o sarute intim era frica… acea frica rece, goala si se temea ca daca va incepe nu se va mai putea opri.
Teama de esec il paraliza… pierdut isi implora vointa sa poata pleca.
Citeste mai departe >>

Traiesc din inchipuiri
Dar, traiesc…
Sunt eu trupeste
Dar, inima mi-e furata demult…
Si ma complac asa:
Cu inima furata!

“Gandim mult si prost.” Asta imi spunea intr-o discutie acum catva ani un amic foarte bun.

Atunci am zambit usor fastacit. Intotdeauna am simtit ca apropierea de anumite persoane inteligente ma fascineaza si in acelasi timp ma sperie ca si cum toata stiinta lor s-ar lasa pe umerii mei si m-ar garbovi pentru totdeauna…
Am fugit intotdeauna de intrebarea asta: ce este fericirea? Mi se parea complicata si aberanta, puteam sa vorbim o noapte intreaga sau o zi, tranti intre timp fum si alcool ca la final nimic sa nu ramana in picioare.

Acum zambesc si uneori schimb subiectul… alteori accept doar stoic sa vorbim despre subiect…
Nu stiu ce inseamna fericirea…
Citeste mai departe >>

Simt ca m-astepti
Si stiu ce dor ti-e de mine!
Taci… si lasa-ma sa cred,
Ca… e-adevarat!
Citeste mai departe >>

[continuare la: Ispita. Inceput (?)]
Ea i-a facut semn spre vasul de argint cu gheata, de pe noptiera in care era o sticla de sampanie nedesfacuta cu doua pahare sub forma de lalea alaturi de ea…
“Nu, multumesc”- a zis el, nevrand parca a-i face pe plac…
Ea lenes, si-a dat jos halatul parand a o cuprinde caldura. El parea ca-si plimba privirea in jur curios, dar tot a ajuns pe camasa de noapte, care acum era in splendoarea ei.

“Imi place chestia asta…” i-a zis intr-o doara…
Citeste mai departe >>