Discutie intre chirurg si anestezist in sala de operatie:
chirurg: – Anestezie.
anestezist: – De-a noastra sau de import?
chirurg:- De import.
anestezist:- S-a terminat.
chirurg:- Atunci de-a noastra.
anestezist:- Nani,nani…
de pe twitter de la Roxy (@nightoon)
VREAU sa stiu daca recunosti tradarile vietii, daca suferi cand nu indraznesti sa visezi…
VREAU sa stiu daca in centrul propriilor tristeti recunosti frumusetea zilelor minunate cand imi atingeai mana si parca-mi atingeai sufletul…
VREAU sa stiu ca-ti vine cateodata sa strigi lumii ca nu esti de-aici, ca dezamagirea nu e pentru noi, ca increderea in oameni o acorzi, dar n-o primesti…
VREAU sa stiu daca poti suporta insultele, daca ai vrea, ori nu poti sa alungi frumusetile clipelor din trecut…
VREAU sa stiu daca ploaia iti umple ochii cu lacrimi de bucurie, ca-ti aduce aminte cum eu iubeam asa mult ploaia si ma lasam sa ma inunde in voia ei…
Citeste mai departe >>
Va dau sa cititi un banc, primit de la Cristi. Si apoi am o intrebare.
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:
„Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
„Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:
„Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Citeste mai departe >>
Luati aminte o pledoarie destul de interesanta:
Onorata Curte, intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de “70″, scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura. Dar dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International (S.I.). Or, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda. Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda.
Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii.
Citeste mai departe >>
Te nasti liber, dar traiesti incatusat in ganduri, in sentimente, in rutina.
Mereu spunem ca suntem liberi, dar traim dupa norme si tipare, respectam reguli pe care nu noi ni le-am creat. Adulmecam fericirea de-a trai ca intr-o colivie poleita, dar nu vedem ca suntem inchisi in ea. Visam, speram, iubim, plangem si in final murim !
Visam mereu la lucruri greu de infaptuit , uneori irealizabile. Din lipsa de ocupatie, ne imaginam o existenta efemera.
Speram sa obtinem venituri uriase, masini luxoase, bani si case si uneori chiar reusim sa le infaptuim.
Iubim, iubim, iubim!
Citeste mai departe >>
Sau altfel zis despre gelozie, pentru ca da… este si va fi mereu un subiect controversat.
De ce scriu despre asta?
Pai e simplu. Zilele astea m-am amuzat pe tema geloziei.
Multi inteleg diferit termenul, iar si mai multi inteleg gresit reactiile care denota gelozia.
Ia sa vedem in lume, cum sta gelozia in viziunea sciitorilor:
Citeste mai departe >>
Imi doresc ca primavara sa vine de cate ori o chem… Timpul sa se opreasca de cate ori il chem…
Imi doresc cand o sa iubesc prima data, noaptea sa aibe miros dulceag iar ziua sa fie mai lunga.
Vreau ca vantul sa bata in acelasi ritm iar viata mea, ca o floare sa e deschida putin cate putin…
Imi doresc ca primavara sa vina de cate ori o chem… iar fiecare clipa a existentei noastre sa aibe rostul ei.
Imi doresc ca stelele sa se opreasca… Luna sa straluceasca intens… timpul sa se opresca pentru noi… sa-mi sprijin capul pe pieptul lui, sa-i simt inima… iar eu, rosie ca focul, sa ascult cum imi promite ca va fi doar al meu…
Azi continuam din nou cu guest post-urile. Autoarea articolului de astazi este o alta prietena si fosta colega (din generala de data asta), Edith.
Sunt atat de complicata si de simpla ca sunt momente in care inteleg perfect ca nu ma inteleg.
Ma inteleg cum pot fi atat de rea si nu inteleg deloc de unde vine atata rautate intr-o inima atat de calda. Am renuntat sa vreau lucruri, acum doar mi le doresc.
Nu mai spun imaturitate ci copilarosenie.
Nu mai imi fac planuri pentru ca am descoperit ca omul e avid de tot mai mult, si planurile se iau dupa om, iar sub toate, tragi o linie si iti da o mare deceptie.
Am renunat sa mai caut pe Fat-Frumos din povesti, si am atins cu degetul lumea reala.
Am trecut printr-un voal al uitarii si m-am gasit in fata cu prea multe oglinzi. Lumina m-a orbit pentru un moment, am fost bulversata, am tins sa cred lucruri ireale, ca mai tarziu sa realizez ca nu ma mai pot intoarce.
Am realizat prea multe lucruri si am renuntat la enorm de multe. Regrete nu am lasat in urma, numai multumiri.
Am aplaudat si actorul incepator si am strigat incurajator “Bis” din fundul salii.
Citeste mai departe >>
