Va ziceam ieri ca am sa reiau curand guest-post-urile pe blog, asadar azi avem deja primul guest-post.
Asadar, autoarea intelectuala a postului de mai jos este o prietena si fosta colega (de la foto), Alina A. .
Se dă poezia:
“Iubitul meu cu ochi albaştrii
Ce strălucesc ca nişte aştrii,
O să te-arunc de pe balcon
Să dai cu ţeasta de beton.”
Rima pereche, tema: violenţa în familie.
Comparaţia “ca nişte aştrii” reprezintă sublimul din privirea muzei (sau a concubinului) eului liric. Să îi spunem Jică, un nume general. De asemenea, albastrul privirii este oceanul adânc în care se reflectă sentimentele şi gândurile ce îl freamată pe Jică, precum şi înaltele sale aspiraţii, albastru fiind culoarea celestă a perfecţiunii, infinitului.
Citeste mai departe >>


